Numele meu este Preda Florina, am 37 ani și momentan sunt în concediu medical, dar sunt angajată că Agent vânzări într-un magazin cu decorațiuni interioare. Sunt căsătorită de mai bine de 10 ani și am doi copii minunați.

1. Cum și când ați aflat diagnosticul de cancer? Care au fost simptomele care v-au determinat și convins să vă faceți mai multe investigații?

Primele simptome au apărut spre sfârșitul anului 2021, când, în urmă palpării am descoperit la sânul drept un nodul. În urmă unei ecografii și a unui RMN, doctorii nu au crezut că este ceva grav și m-au chemat la control după 6 luni. Însă, între timp, nodulul s-a mărit și a început să mă doară, motiv pentru care am mers din nou la ecografie, de unde am fost trimisă de urgență la biopsie. După 2 săptămâni intense, am primit cruntul diagnostic: CANCER! A fost un șoc care inițial m-a dărâmat, însă a două zi deja începeam să parcurg acest drum fără să privesc înapoi, și să fac restul investigațiilor. Nu este ușor că la vârstă de 35 ani să primești un așa diagnostic,norocul meu a fost că am avut toată familia alături și toți m-au susținut așa cum au știut ei mai bine.

2. Ce diagnostic ați primit?

Diagnosticul primit a fost de CARCINOM DUCTAL INVAZIV cu metastază la ficat, lucuru care făcea puțin mai greu acest drum. Fiind cu metastaza nimeni nu mi-a spus ce înseamnă acest lucru, însă mai târziu aveam să aflu că acest lucru se încadrează la STADIUL 4, practic ultimul stadiu…….

3.Care a fost reacția dumneavoastră la aflarea diagnosticului? Dar cei dragi?

Când am primit acest diagnostic viață mea luat un alt drum, anevoios și plin de obstacole, din păcate…Nu am reușit să găsesc înțelegere la noi în țară în rândul medicilor, fapt pentru care am ales să mergem în Turcia și să primesc ajutor acolo, doar că bineînțeles contra cost! Nu a fost deloc ușor să merg luna de luna acolo și să stau departe de copii și de familie. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am avut lângă mine oameni care m-au ajutat și susținut în toată această periodă și fără de care nu mă puteam descurca cu tot tratamentul primit în Turcia.

4. Cum ați reușit să faceți față unui asemenea diagnostic din punct de vedere emoțional? Ce v-a ținut puternică și conectată la ce este important pentru dumneavoastră?

Timp de 2 ani de zile nu am cerut ajutor specializat pe partea emoțională, deoarece timpul petrecut cu familia, faptul că am mers la serviciu în tot acest timp m-a ajutat foarte mult să nu mă gândesc la nimic rău….Gânduri au mai fost, însă am reușit cumva să nu le dau ascultare și să le alung imediat. Având 2 copii și un soț care practic depindeau cumva de mine nu mi-am permis nicio clipă să mă gândesc la ceva rău și acest lucru cred că m-a ajutat foarte mult să parcurg acest drum.

5. Care au fost etapele prin care a trebuit să treceți până să ajungeți în contact cu medicii din cadrul Global Medical Health?

După terminarea primului tratament în Turcia, totul indica că sunt bine, eram în remisie și totul părea că se rezolva. Am primit tratament de întreținere, pastile și ei au spus să mai așteptăm 1 an de zile să vedem dacă recidivează și după aceea să mă opereze. Însă din păcate, după nici 10 luni de zile a recidivate, moment în care am luat decizia să ne întoarcem în țară și să cerem o părere și aici. Acela a fost momentul în care am descoperit o echipa medicală foarte bună și profesională în rândul celor de la GLOBAL MEDICAL HEALTH. Aici am primit ajutor și suport încă de la început și m-au ajutat să găsesc soluții la problemele mele.

6. Ne puteți împărtăși experiența dumneavoastră cu personalul medical GMH?

Experiență cu echipa medicală de la clinică a fost foarte benefică și toți s-au comportat exemplar, de la personalul de la recepție, la asistentele medicale, la doctori, până la cei din conducere. Doamna Doctor Carmen Haiducu, a fost persoana care mi-a oferit încă de la început încrederea că totul va decurge foarte bine și așa a și fost. Cu ajutorul dânsei am intrat în contact cu doctori care m-au ajutat să urmez un nou tratament și să putem să ajungem în momentul operației, de unde să putem elimina inamicul care mă torturase timp îndelungat. Totul a decurs bine și așteptăm următoarele investigații pentru a putea merge mai departe.

7. Cum v-a schimbat cancerul perspectiva asupra vieții?

Diagnosticul primit pot spune că mi-a schimbat perspectiva vieții, am învățat în primul rând să mă pun pe mine pe primul loc, și dacă eu sunt bine și ceilalți vor fi. Am încercat și încerc să elimin orice formă de stres și să nu mă mai las călcată în picioare de cei din jur. De asemenea, am început să primesc și ajutor specializat în ceea ce privește partea emoțională, după operație am considerat că am nevoie, deoarece pentru mine nu a fost deloc ușor să mă privesc în oglindă și să văd un gol în loc de san….și să învăț să gestionez mai bine emoțiile!

8. Ce sfat i-ați oferi unei persoane care tocmai a fost diagnosticată cu cancer?

Nu știu dacă sunt în măsură să dau sfaturi, însă cel mai important lucru care ar trebui să îl știe o persoană care este diagnosticată cu această boală cruntă este că TIMPUL nu stă în loc și nu ne putem permite să îl pierdem. Fiecare secundă contează și trebuie să profităm la maxim de ea, fiecare moment cu familia și cu cei dragi contează și trebuie să trăim momentul!

Al doilea lucru important de care trebuie neapărat să țină cont este SUFLETUL, trebuie să învețe să îl asculte și să îi dea fix de ce are el nevoie: liniște și pace interioară. Și un al treilea lucru este CORPUL, trebuie să învețe să asculte corpul, deoarece drumul parcurs este unul destul de dificil din cauza medicamentelor primite, vor fi multe schimbări majore, multe stări de rău, diferite ce-i drept de la o persoană la alta, însă trebuie să știe că vor avea loc multe schimbări. Multă răbdare și odihnă, deoarece un corp aflat sub tratament are nevoie, atât de odihnă, însă atât cât îi permite organismul, are nevoie și de mișcare.

Mintea, la fel trebuie să fie ocupată mereu cu câte ceva, însă ceva ce nu are legătură cu boală,persoana în cauza trebuie să găsească motivație în tot ceea ce o face fericită și împlinită. Muzică și mișcarea au fost două elemente foarte importante în recuperarea mea și tind să cred că sunt două elemente foarte importante pentru a gestiona foarte bine această situație. De asemenea timpul petrecut cu familia a jucat un rol important in parcusul meu și tind să cred că este cel mai bun medicament pentru suflet!

Știu că nu este un diagnostic ușor de digerat însă viață ne da lucruri bune și lucruri mai puțin bune, important este să știm să le primim, să le îmbrățișăm și să le acceptăm. Vindecarea va veni dacă ne dorim cu adevărat!